Martie 1988

88 de nou-nascuti mor din cauze  inexplicable intr-o singura luna. Situatia este calificata drept  malpraxis medical.

Mai 1989

Peste 200 de copii bolnavi din  orfelinate sunt trimisi la sectia de pediatrie a Spitalului Municipal  Constanța; o zona special izolata de la subsolul spitalului este  rapid pregatita, in care „nimeni nu intra cu exceptia catorva  specialisti din sectia de pediatrie, imbracati ca niste astronauti”  si a carei intrare era protejata de un zid nou construit pentru a  bloca privirile din strada. Rata mortalitatii este crescuta si sunt  diagnosticate cazuri noi in fecare zi. Din cauza politicii  indelungate de a trata aceste aspecte drept secrete de stat, nu putem  sti cati copii sunt infectati cu HIV sau cati au murit deja de SIDA  pana la acest moment. Estimarile vorbesc de 7.000 pana la 10.000 de  persoane infectate in anii ‘80. Ce se stie sigur este ca Romania  era atunci si a ramas si astazi singura tara din lume cu un numar mai  mare de copii infectati cu HIV decat adulti.

Februarie 1990

Odata cu caderea lui Ceausescu In  decembrie 1989, presa internationala si ONG-urile pot intra In  Romania, si incep sa apara relatari despre epidemia cu virusul HIV la  copii. Multe companii, oficiali din spitale, fundatii si voluntari  primesc o prima imagine asupra chinului acestor copii din Romania in  general si al copiilor infectati cu HIV in special. Romanii –  inclusiv oficialii din sanatate – incep sa vorbeasca pentru prima  oara despre acesti copii si despre SIDA, insa discutiile publice sunt  in continuare  limitate.

1990-1992

Prin intermediul spitalului sunt  realizate legaturi cu multe ONG-uri internationale si donatori  privati, pentru a ajuta la abordarea necesitatilor critice ale  numarului in crestere de copii, incluzand medicatia de baza (deoarece  medicamentele specifce HIV nu erau inca disponibile), imbracaminte,  hrana, educatie si stimulare pentru dezvoltare, adapost pentru copiii  abandonati in case de tip familial, Ingrijire terminala, etc.  Datorita tuturor acestor eforturi a fost invatata o lectie valoroasa:  si anume ca SIDA nu inseamna moarte, „cel putin nu imediat si fara  speranta”.

1992- 1994

Sectia de pediatrie a Spitalului  Municipal functioneaza ca o clinica de zi intr-o singura Incapere,  ingrijind copiii internati care sufera de SIDA. Tratamentul este  disponibil numai pentru infectiile oportuniste si sindromul de  epuizare este tratat numai printr-o nutritie corecta dar cu medicatie  redusa. Multi copii care sufera de SIDA locuiesc in spital, pur si  simplu deoarece sunt respinsi de alte programe de stat, iar casele de  tip familial sunt pline. Conditiile din spital sunt ingrozitoare,  deoarece facilitatile nu au fost renovate si nici intretinute corect  din 1970. Autoritatile romane incep sa recunoasca din ce in ce mai  mult la nivel public faptul ca HIV/SIDA este o problema a intregii  societati si este lansat un program national anti-SIDA. Va mai dura  trei ani pentru a stabili centrele HIV regionale cu sprijinul OMS.

1995

AZT (zidovudina) este primul medicament  pentru SIDA aprobat in Romania – la cinci ani dupa ce acesta a fost  disponibil pe piata americana.

1996-1997

Dupa ce s-a prezentat la o intalnire  medicala internationala, dr. Rodica Matusa  il invita pe dr. Mark Kline, profesor la catedra de boli  infectioase-pediatrie de la Baylor College of Medicine din Houston,  sa viziteze copiii din spitalul din Constanta unde lucra ca director  al sectiei de pediatrie. Dr. Kline Isi aminteste, „In acel moment  al carierei mele, credeam ca vazusem tot... Chiar credeam ca stiam  tot ce era de stiut despre HIV la copii, dar am realizat in acel  moment ca aceasta boala avea un impact ingrozitor asupra copiilor din  tarile sarace. Nu puteam sa imi scot asta din minte.” . Dr. Kline a  hotarat dupa vizita aceasta care i-a schimbat viata sa se angajeze in  a ajuta la ingrijirea si tratarea copiilor cu HIV/SIDA din Constanta.  A initiat un program cu colegii sai de la Baylor College of Medicine  pentru a instrui doctorii si asistentele din Constanta astfel incat  sa ofere cea mai buna ingrijire posibila pentru pacientii lor copii.

1998-1999

Sosirea dr. Kline si a echipei de la  Baylor a reprezentat inceputul unui nou capitol in vietile copiilor  infectati cu HIV din Constanta. Totusi, exista in continuare probleme  in restul tarii. In 1998, Comisia Nationala de Lupta Anti-SIDA  progresa lent in elaborarea strategiilor si recomandarilor de tara;  de exemplu, a instalat standardul de terapie tripla, fara a o putea  asigura in mod continuu. Numai in jur de doua sute din cei o mie de  copii din Constanta despre care se stie ca ar suferi de HIV/SIDA au  acces la asa-numitele medicamente cu inhibitori de proteaza.