Problema permanenta a copiilor infectati cu HIV care sunt abandonati si locuiesc in spitale a continuat pe parcursul anilor ’90. Pana in 2000, majoritatea copiilor abandonati din Constanta fusesera mutati in case relativ mici (intre 10 si 12 copii) de tip familial, sprijinite de diverse ONG-uri internationale. Totusi, unii copii au ramas internati sau au fost retrimisi de la casele de copii la Spitalul Municipal care era deja supraaglomerat.

Institutiile de stat nu era pregatite sau dotate pentru a se ocupa de acesti copii bolnavi, si alte insitutii private erau de asemenea supraaglomerate.

Zece astfel de copii au trezit interesul clinicii Baylor. Un apel din partea Baylor catre Abbott Fund a dus la achizitionarea si renovarea Casei Florilor, o casa comuna de mici dimensiuni. Cei zece copii au iesit astfel in sfarsit dintre peretii spitalului si aveau un camin cu adulti atenti (parinti sociali permanenti) care s-au ingrijit de nevoile lor de baza, cat si de dezvoltarea lor sociala si de sanatatea lor. Micutul sat in care locuiesc copiii, in imediata apropiere a Constantei, a fost induiosat de prezenta „unei case care iesea in primul rand in evidenta prin steagul Texas-ului care futura de la balconul de la etajul unu”. Comunitatea a invatat sa ii accepte, si copiii erau vizitati de prieteni si familie – se intalneau toti la aniversari, de Craciun si cu alte ocazii speciale.

Schimbari la Casa Florilor

Casa Florilor, candva un refugiu pentru copiii bolnavi abandonati, a devenit restrictiv cu privire la nevoile adolescentilor in crestere. Desi era clar ca acesti adolescenti vulnerabili aveau nevoie de o forma de sprijin continuu, era de asemenea clar ca, locuind Intr-un dormitor cu alti 2 sau 3 colegi, nu mai aveau parte nici de intimitate si nici de conditiile care sa te incurajeze sa ai o viata independenta. Un parteneriat unic cu Habitat for Humanity, sprijinit de Abbott Fund, a permis construirea unei Case Habitat Baylor-Abbott Fund, alcatuita din trei apartamente separate. Cele doua facilitati (Casa Florilor si Casa Habitat Baylor) ofera acum un grad mai mare de independenta, iar beneficiarii care locuiesc acolo contribuie la intretinerea acestora in timp ce primesc sprijin medical si psihosocial continuu din partea Baylor.

Asadar sistemul de sprijin s-a transformat dintr-un program care era complet responsabil pentru copii intr-unul care ofera sprijin partial.